In mijlocul secolului al XIX-lea, Charles Robert Darwin publica teoria lui asupra evolutiei speciilor de plante si animale prin selectie naturala ("Originea speciilor prin selectie naturala sau pastrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta", 1859) si Karl Marx scria Manifestul comunist. Europa se confrunta cu o serie de abateri. Nimic nu mai pare imposibil. Credinta in progres, in competitie si in capacitatea de a realiza orice incepe sa fie acceptata.

Intr-un sfarsit, in 1882 Friedrich Nietzsche afirma ca Dumnezeu este mort. Natiunile, aflate intr-o competitie din ce in ce mai mare, legifereaza inlaturarea identitatilor confesionale. In Germania, Dumnezeu Tatal este inlocuit de Vater Staat.

Deci nu e de mirare faptul ca Abraham Stoker incepe cercetarile pentru “Dracula” in 1890. Sapte ani mai tarziu, totul se intampla: Ortodoxismul romanesc care respinge islamismul intocmai revendicarilor rusesti si Vestul, liberal si stabil din punct de vedere cultural, ca si Centrul Europei sunt personalizate si puse in antiteza: asemeni Contelui Dracula si Abraham (!) van Helsing; un vampir distructiv si un aducator de mantuire erudite.

Semnificatia vampirului, ca spin in coasta unei societati in plin progres, a ajuns sa fie legata de originea crestina numai ca un folclor religios. Abraham Stocker a dat acestora un singur nume: Dracula!